Cum și când să (nu) dai o invitație la nuntă
Pentru că a început sezonul nunților și pentru că, deși nu sunt o mare amatoare de astfel de evenimente, oriunde mă întorc mai primesc câte o invitație, am să rămân și astăzi la același subiect. După ce ieri am discutat despre muzica de la nunți, azi am să spun vreo două cuvinte despre modul în care inviți pe cineva la nuntă.
Și nu am să mă refer la cum se invită rudele sau frații de cruce, pentru că acolo fiecare își cunoaște bine teritoriul. Problema apare când inviți la nuntă o persoană pe care nu o poți încadra în categoria “cel mai bun prieten” și cu care, în plus, nu ai mai schimbat nici măcar două vorbe de ani de zile.
În primul rând, nu este frumos și firesc să te apuci să inviți la nuntă o persoană cu care nu ai mai avut niciun contact de un secol. Sunt colegul X de la creșă, nu știi tu prea bine cine sunt, dar vreau să te invit la nuntă la mine, vii? De ce ar veni omul respectiv la nunta ta, să facă un efort financiar ca să îți dea bani când relația dontre voi este … inexistentă?
În al doilea rând orice invitație se dă din timp, nu te poți duce cu 2 săptămâni înainte la om, să îi arunci o invitație în față și să te prefaci supărat dacă te refuză. Are tot dreptul, indiferent că are sau nu un alt eveniment planificat. Orice nuntă presupune, pe lângă disponibilitate, o cotizație din partea fiecărui participant iar această sumă de bani trebuie și ea planificată din timp.
Pe lângă asta, faptul că invitația a fost dată atât de târziu se poate interpreta că, din lipsă de invitați confirmați, pe ultima sută de metri s-a apelat la rezerve, la umpluturi de care s-ar fi putut lipsi în caz că persoanele cu adevărat importante, cele invitate din timp, ar fi fost suficiente.
Din punctul meu de vedere, o invitație dată cu două săptămâni înainte de nuntă, este una refuzată în proporție aproape maximă.
În al treilea rând, o dată ce ai făcut gafa de a da această invitație cu atât de puțin timp înainte, nu te apuca să te bosumfli când omul te refuză. Pentru că este sezon de nunți este destul de plauzibil să aibă deja un alt eveniment planificat. Iar când omul îți spune una ca asta, nu te apuca să te iei de el că “Așa zic toți!” că poate el chiar spune adevărul și nu vei face altceva decât să îl iriți și mai tare.
Cam astea sunt experiențele negative cu care m-am întâlnit eu când a venit vorba de a primi invitații la evenimente, invitații pe care, evident, nu le-am onorat. Voi v-ați întânit cu astfel de situații?
Daaa, mare dreptate ai. Hai sa-ti spun cum am facut cu invitatiile. Tot singuri ne-am ocupat. Am eliminat din start sabloanele cu porumbei, verighete, miri… ( la design ma refer ) si am ales ca text introductiv : Pentru ca ne-am hotarat sa devenim oameni seriosi, noi… va invitam bla bla. La sfarsit a fost un p.s. nu stim daca vom deveni oameni seriosi, nu ne place sa va mintim, dar macar incercam.
Invitatiile le-am dat cu 2 luni inainte. Bine, majoritatea stiau de nunta din momentul in care ne-am apucat s-o organizam. Am avut 60 de familii, doar apropiati, fara cunostinte de care nu mai stiam nimic de ani buni, fara rude din nu stiu ce colt al tarii. Intim, intre noi! Fara pretentii.
Se vede că ați luat singuri deciziile, din tot ce ai mai povestit și la tine și aici, ați avut o nuntă super
A fost ceva simplu, intim, fara fite, fara sa te faca sa te simti crispat. O atmosfera degajata intre apropiati.
Cel mai bine așa
Sa iti mai spun eu, um Nu: sa nu mergi niciodata la oamenii,pe care ii credeai cu mult inferiori tie si sa spui “uite,e 500 ron meniul de persoana, daca dai 1000 ron, suportam noi restul”.Uite d-aia,nu merge nimeni,la o anumite nunta.
Si nici cand omul iti va spune “daca vroiai s afaci fala, nu trebuia sa faci pe spinarea noastra, ca si noi am vrut-o pe Irina la nunta, dar nu ne-am permis, asa ca doua formatii nu iti trebuiau, plus nunta in Pipera, cand toti invitatii tai sunt de la el putin 60 de km” sau “uite, am sa te daruiesc aasa, ar insemna sa iti dau salariul meu, pe o luna” sa nu raspunzi “dar sa stii ca acasa nu dau de mancare”, de parca omul ala pentru mancare venea la nunta.
Unii suferă de grandomanie și în plus le mai lipsesc și câțiva dintre cei 7 ani de acasă ….
Perfect de acord!!!
Sa stii ca si noi am primit niste invitatii ”de umplutura”,cum imi place sa le zic, genul ala cand le vine raspuns negativ de la cei anuntati la timp si acu pe ultima suta de metri te invita pe tine sa fi ”de umplutura”
, dar nu le dau curs 
Noi ne-am gandit si nu vom face o astfel de nunta , desi parintii isi doresc noi o vom face in stilul nostru 
Nici eu nu le dau curs, evident …
Și da, cred că așa e cel mai bine, să faci nunta cum vrei tu …