Kafka: Castelul

După ce mi-am deschis apetitul pentru opera lui Kafka citind binecunoscutul roman Procesul, era cazul să îmi continui lectura cu o altă carte ce îi aparţine aceluiaşi autor. Întâmplarea a făcut să am în bibliotecă Castelul şi norocul şi mai mare a fost faptul că am avut la dispoziţie ceva timp pentru lectură.

Aşa cum în Procesul se face o prezentare a Justiţiei, aici apare o descriere a unei alte entităţi sociale şi anume Administraţia. Administraţia este prezentată ca fiind la fel de obscură, de neînţeles şi de nepătruns. Este plină de anititeze, de contradicţii, de nereguli. K., pesonajul din Castelul, apare ca un fel de justiţiar ce încearcă să pătrundă în tainele Castelului, văzut ca simbol al administraţiei, ce îşi pune întrbări şi care sesizează anumite nereguli. Din acest motiv el îşi atrage mulţi duşmani în sat pentru că este perceput drept un străin venit să tulbure liniştea în care s-a cufundat întreaga societate.

La castel nu are acces oricine, mai nimeni nu poate pătrunde tainele ce se ascund după zidurile castelului. Toată lumea se subordonează fără să se răzvrătească şi fără să se sinchisească de neregulile din sistemul birocratic.

Cei de la castel îl angajează pe K. ca arpentor ca, mai apoi, tot ei să considere că nu este nevoie de servciile lui. El încearcă pe tot parcusrul romanului să îşi exercite dreptul la muncă şi la un loc în care să poată fi găzduit până i se rezolvă cererea. Se loveşte pemanent de incapacitatea de a lua legătura cu funcţionarii competenţi pentru rezolvarea situaţiei lui şi de refuzul sătenilor de a-i acorda un ajutor real.

Este, din acest punct de vedere, o oglnidire destul de fidelă şi actuală a societăţii curente în care ne zbatem pentru un serviciu cu aproape orice preţ, în care acceptăm mai mult sau mai puţin supuşi toate neregulile din justiţie şi birocraţie, în care ne lovim destul de des de ura şi refuzul de ajutor ai semenilor noştrii.

Romanului i se poate da şi o interpretare teologică. Există o teama faţă de castel, nimeni nu înţelege ce se află în spatele zidurilor, şi mai mult, nimeni nu înţelege taina ce o ascunde.  Toată lumea caută în pemanenţă o cale de acces către castel şi îşi doreşte să fie primit. Aşa încât Castelul poate fi privit drept însăşi divinitatea, cu căile ei de nepătruns.